Dovezi din Scripturile precedente

Ata’ ibn Yasar (d) a spus:
„L-am întâlnit pe ‘Abd Allah ibn ‘Amr ibn Al-’Ās (Allah să fie mulţumit de el!) şi i-am cerut: «Vorbește-mi despre descrierea Mesagerului lui Allah (s) din Tora.» El a spus: «(Jur) pe Allah, el (s) este descris în Tora aproape la fel cum este descris şi în Coran: „O, Profetule! Noi te-am trimis ca martor, ca binevestitor și ca prevenitor. Eşti Robul și Mesagerul Meu și te-am numit cel demn de încredere. Nu eşti nici neînduplecat, nici nerespectuos şi nici nu ridici vocea în piețe. Allah nu îți va lua sufletul până nu va călăuzi națiunile şi până când nu vor spune: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.», iar prin aceasta vor fi deschiși ochii orbi, urechile surde și inimile acoperite.”»” [Al-Bukhari]

Profesorul ‘Abd Al-Ahad Dawud a spus în cartea sa, Mohammed în Biblie:
„Am încercat să îmi susţin argumentele cu părţi din Biblie, care nu prea lasă loc de dispute lingvistice. Nu aş apela la latină, greacă sau aramaică, pentru că nu ar avea rost. Pur şi simplu, voi cita fragmentul de mai jos, așa cum apare în ediția revizuită a Bibliei publicate de «Societatea Biblică Britanică şi străină (British and Foreign Bible Society)».

Să citim următoarele cuvinte din Deuteronom, capitolul 18:18:
«Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un Proroc ca tine (o, Moise), voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.»

Dacă aceste cuvinte nu se referă la Profetul Mohammed (s), atunci această profeție încă nu s-a împlinit. Profetul Isus (a) nu a susținut niciodată că el ar fi Profetul la care se face referire în verset. Chiar şi discipolii săi aveau aceeași părere, așteptând a doua venire a lui Isus (a) pentru ca profeția să se împlinească. Până acum, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că prima venire a lui Isus (a) nu a reprezentat împlinirea profeției (Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un Proroc ca tine - o, Moise), iar a doua venire cu atât mai puțin va face aceasta. În conformitate cu Biserica lui, Isus (a) va veni ca un Judecător şi nu ca un Legiuitor, dar «cel promis» va veni cu legea în mâna lui dreaptă. O altă profeție a lui Moise (a), care vorbește despre cel care «a strălucit din muntele Paran» în munţii Meccăi, este foarte utilă în identificarea Profetului promis. Cuvintele din Deuteronom, capitolul 33, versetul 2, demonstrează acest lucru:
«(...) Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta Lui focul Legii.»

Cuvintele profeției lui Habacuc sunt demne de menționat. Măreţia Lui a acoperit Cerurile şi slava Lui umple Pământul. Cuvântul „slavă” este foarte important, întrucât numele Mohammed înseamnă literal «cel slăvit». În plus, arabilor care locuiau în deșertul Paran le-a fost promisă o revelație:
«11. Pustiul şi cetățile lui să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților!
12. Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!
13. Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârnește râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi.» [Isaia 42:11-13]

Există alte două profeții care merită menționate, în care se face referire la Chedar. Prima se află în Isaia, 60:1-7:
«1. Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine şi Slava Domnului răsare peste tine (...)
6. Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromaderi din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba aducând aur şi tămâie şi vor vesti laudele Domnului.
7. Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi Casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită.»

A doua se află în Isaia, 21:13-17:
«13. Prorocie asupra Arabiei. Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!
14. Duceți apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor!
15. Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat şi dinaintea unei lupte înverşunate.
16. Căci aşa mi-a vorbit Domnul: «Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului.
17. Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a spus-o.»

Citiţi aceste profeții din Isaia, în lumina Deuteronomului, care vorbesc despre strălucirea lui Dumnezeu din Paran.

Profetul Mohammed (s) a fost un urmaș al lui Ismael (a) din partea lui Chedar, care s-a stabilit în pământul Paranului. Mohammed (s) a fost singurul Profet prin care arabii au primit Revelația în perioada în care întunericul acoperea Pământul.

Prin el, Lumina Divină a strălucit din Paran, iar Mecca este singurul loc unde este slăvită Casa lui Allah şi turmele lui Chedar vin la altarul ei. Profetul Mohammed (s) a fost persecutat de poporul său, văzându-se obligat să părăsească Mecca. Era însetat când a fugit din calea sabiei şi a arcului întins, şi, la un an după fuga lui, urmașii lui Chedar l-au întâlnit la Badr, locul unde s-a dat prima bătălie între locuitorii din Mecca şi Profet (s). Atunci, slava lui Chedar s-a pierdut, iar numărul arcașilor lui s-a micșorat. Dacă Profetul Mohammed (s) nu ar fi recunoscut ca reprezentând împlinirea tuturor acestor profeții, atunci ar însemna că acestea sunt încă neîmplinite. „Casa Slavei Mele” la care se face referire în Isaia (60:7) este Casa lui Allah din Mecca şi nu Biserica lui Hristos, așa cum cred comentatorii creştini. În plus, turmele lui Chedar menționate în versetul 7 nu au venit niciodată la Biserica lui Hristos, fiind atestat faptul că urmașii lui sunt singurii oameni din lume care nu au fost influențați de aceasta.

Din nou, menționarea celor zece mii de sfinţi din Deuteronom (33:2) este foarte importantă. Lumina lui Dumnezeu a strălucit din Paran şi a venit cu zece mii de sfinţi. Dacă citiţi întreaga istorie a ținutului Paran, nu veţi găsi niciun alt eveniment semnificativ în afară de cucerirea Meccăi, în care Profetul (s) a intrat cu zece mii de credincioşi din Medina, întorcându-se la „Casa Slavei”. El (s)a venit cu focul Legii în mâna dreaptă, anulând toate celelalte legi.

Mângâietorul – Duhul Adevărului – despre care a vorbit Profetul Isus (a), nu este altul decât Profetul Mohammed (s). El nu poate fi considerat a fi «Sfântul Duh», aşa cum spune teologia eclesiastică. Isus (a) spune «(...) vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.» [Ioan, 16:7]

Aceste cuvinte arată clar că Mângâietorul avea să vină după plecarea lui Isus (Pacea lui Isus fie asupra sa!) şi că nu era împreună cu el atunci când a spus acestea. Ar trebui să presupunem că Isus (a) era lipsit de Sfântul Duh și că venirea acestuia era condiționată de plecarea lui? Pe lângă aceasta, din modul în care Isus (a) îl descrie, ne dăm seama că este vorba despre o persoană și nu despre un duh: «(...) căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.» Ar trebui să presupunem că Sfântul Duh şi Dumnezeu sunt două entități diferite şi că Sfântul Duh vorbește de la el şi, în același timp, ceea ce aude de la Dumnezeu? Cuvintele lui Isus (a) se referă în mod clar la un Mesager al lui Dumnezeu. Îl numeşte «Duhul Adevărului» şi același lucru îl spune și Coranul despre Profetul Mohammed (s):
«Însă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] Trimișilor.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 37:37]