Care sunt cerințele mărturisirii că Mohammed este Mesagerul lui Allah (s)

  • Credinţa în Mesajul Profetului (s) şi în faptul că acesta este valabil pentru toată omenirea, nu numai pentru poporul său sau vremea sa. Acesta este un Mesaj general, care nu se limitează la un loc sau la o perioadă, ci va fi valabil până în Ziua Învierii. Allah Cel Atotputernic spune: „Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al-Furqan - termen prin care se are în vedere Coranul] Robului Său [Mohammed], pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:1]

  • Credinţa că tot ceea ce a transmis este de la Allah. Allah Preaînaltul spune:„Nu rosteşte nimic după pofta lui [în acest Coran]! ~ El [Coranul] nu este decât o Revelaţie trimisă [de către Allah].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:3-4]

    În ceea ce privește restul chestiunilor lumești, Profetul (s) s-a străduit întotdeauna să le rezolve în cel mai bun mod cu putință. El (s) a spus: „Cu adevărat, eu nu sunt altceva decât un om, și părțile litigante vin la mine pentru a le soluționa disputele. Este posibil ca unul dintre voi să-și prezinte cazul într-un mod mai elocvent și mai convingător decât adversarul său, iar prin prisma acestora aș putea să-l consider îndreptățit și astfel să dau o hotărâre în favoarea sa, bazată pe ceea ce am auzit. Prin urmare, dacă am dat vreodată dreptul unui musulman altcuiva, din greșeală, (iar cel care îl primește știe că aceasta este o greșeală), atunci, cel care știe că nu i se cuvine ceea ce i-am dat, să nu îl ia, pentru că, de fapt, prin aceasta, eu nu i-am oferit decât o bucată din Foc.” [Al-Bukhari și Muslim]

  • Credinţa că misiunea lui a fost o îndurare pentru omenire. Allah Preaînaltul spune: „Şi Noi nu te-am trimis [o, Mohammed] decât ca o îndurare pentru lumi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:107]

    Allah Cel Atotputernic a spus adevărul pentru că Profetul (s) a fost o îndurare în adevăratul sens al cuvântului. El (s) i-a scos pe oameni din întuneric la lumină, din adorarea creaţiilor la adorarea numai a Creatorului lor, din nedreptatea religiilor la dreptatea islamului și din mărginirea acestei lumi la nemărginirea Vieții de Apoi.

  • Credinţa că a fost ultimul dintre Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!) şi cel mai bun dintre ei. Allah Preaînaltul spune: „Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

  • Credinţa că Profetul (s) a completat și perfecționat religia şi că nu mai poate fi adăugat sau înlăturat nimic din aceasta. Allah cel Atotputernic spune: „[...] În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră şi am împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat islamul ca religie pentru voi! [...]” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]

    Aceasta este într-adevăr ceea ce se observă, dat fiind că islamul abordează toate aspectele vieții, precum cele legate de viața politică, economică, socială și morală. Aceasta este o religie și un mod de viață în adevăratul sens al cuvântului. Legat de aceasta, gânditorul Kwelem a spus în cartea sa, Credința islamică (pagina 119-120):

    „Prevederile Coranului nu se limitează doar la obligațiile morale și religioase… Aceasta este o lege generală pentru lumea islamică, incluzând legi civile, comerciale, militare, judiciare și penale. În plus, este o lege religioasă care guvernează toate chestiunile, de la cele religioase până la cele legate de viața lumească, de la prezervarea vieții până la sănătatea fizică, de la drepturile celor care guvernează până la drepturile fiecărui individ, de la interesul personal la cel general, de la virtute la păcat, de la pedeapsa lumească la cea din Viața de Apoi… Astfel, Coranul diferă în mod semnificativ de cărțile sfinte ale creștinilor, care nu conțin niciun fel de fundamente religioase. Mai mult decât atât, ele sunt alcătuite din povești, fabule și o dezordine totală în ceea ce privește adorarea… Acest lucru este ilogic și fără niciun efect..”
  • Credinţa că Profetul (s) şi-a îndeplinit Misiunea şi nu a omis nimic bun pe care să nu ceară oamenilor să îl facă și nimic rău pe care să nu îl interzică. Profetul (s) i-a întrebat pe cei prezenți în cadrul Pelerinajului de Adio: „«Am transmis mesajul?» Ei au răspuns: «Da!» Atunci el (s) a spus: «Fii Martorul meu, o, Allah, că am transmis oamenilor Tăi Mesajul Tău!»” [Al-Bukhari și Muslim]
  • 7. Credinţa că islamul este singura religie acceptată de Allah Preaînaltul după misiunea Profetului Mohammed (s) și că oamenii vor fi judecați în conformitate cu aceasta. Allah Preaînaltul spune: „Acela care doreşte o altă religie decât islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi." [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:85]

    Profetul Mohammed (s) a spus: „(Jur) Pe Cel în Mâna căruia este sufletul lui Mohammed! Oricine a auzit de mine din această comunitate, sau orice evreu, sau orice creștin care mă ascultă, însă nu îşi mărturisește credinţa în cele cu care am fost trimis şi moare în această stare (de necredinţă), va fi printre oaspeții Focului.” [Muslim]

  • Supunerea faţă de poruncile Profetului (s). Allah cel Atotputernic spune: „Cei care se supun lui Allah şi Trimisului, aceia vor fi împreună cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Său, ca şi profeții, adevăraţii evlavioși, martirii şi cei pioși. Şi ce buni tovarăși vor fi aceştia!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:69]

    Așadar, oamenii trebuie să urmeze ceea ce el (s) poruncește și să evite ceea ce el (s) interzice. Allah Preaînaltul spune: „[...] Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte [hotărăște, porunceşte] primiţi [faceţi] şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriți-vă [şi nu faceţi] şi fiţi cu frică de Allah, căci, cu adevărat, Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

    Allah Preaînaltul spune cu privire la cei care arată nesupunere față de poruncile Profetului (s): „Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi încalcă orânduielile Lui, [Allah] îl va face să intre în Foc, rămânând veşnic în el şi el va avea parte de chinuri înjositoare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:14]

  • Acceptarea verdictelor Profetului (s), fără a se opune acestora. Allah Preaînaltul spune: „Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârșită supunere [hotărârii tale].” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:65]

    Punerea Legii islamice înaintea tuturor legilor, prevederilor și reglementărilor făcute de om. Allah Cel Atotputernic spune: „Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei [perioada anterioară apariției islamului, cunoscută sub numele de Al-Jahiliyyah]? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran,5:50]

  • Urmarea Tradiţiei Profetului (s). Allah Preaînaltul spune: „Spune: „[O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah este Al-Ghafūr [Atoateiertător], Ar-Rahīm [Prea Îndurător]!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:31]

    Aceasta implică, de asemenea, urmarea exemplului Profetului (s), fapt care presupune cunoaşterea vieţii lui. Allah Preaînaltul spune: „Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:21]

    Pentru a putea urma exemplul Profetului (s) este necesară cunoașterea și studierea biografiei sale. Zain Al-Abedin - Ali ibn Husein ibn Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulțumit de ei!) a spus:
    „Cunoșteam bătăliile Profetului (s) asemeni capitolelor din Coran.” (Începutul și sfârșitul, Ibn Kathir 3/242)
    Bătăliile fac parte din bibliografia Mesagerului lui Allah (s).

  • Acordarea poziției cuvenite Profetului (s). Profetul (s) a spus: „Nu exagerați în lăudarea mea la fel cum creştinii au făcut cu Isus, fiul Mariei, deoarece eu nu sunt decât un rob al lui Allah; aşadar, spuneţi-mi: «Robul şi Mesagerul lui Allah.»” [Al-Bukhari]

    Atunci când Profetul (s) este pomenit, se impune trimiterea de salutări asupra lui. Allah Preaînaltul spune: „Allah şi îngerii Săi se roagă pentru Profet. O, voi cei care credeţi, rugați-vă pentru el şi salutați-l pe el cu tot respectul!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:56]

    Profetul (s) a spus: „O persoană zgârcită este cea în faţa căreia numele meu este menţionat şi nu trimite salutări asupra mea.” [At-Tirmidhi]

  • Iubirea, respectul și punerea iubirii față de el mai presus decât cea față de alte persoane, deoarece el (s) are meritul călăuzirii oamenilor la adevărata religie, după Allah Preaînaltul. În această religie se găsește fericirea atât în această viață cât și în Viața de Apoi. Allah Cel Atotputernic spune: „Spune [o, Mohammed]: «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoțul de a cărui lâncezire vă temeți şi locuinţele de care sunteţi mulțumiți vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu porunca Sa!» Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran,9:24]

    Profetul (s) ne-a dezvăluit care sunt consecințele iubirii față de el, atunci când i-a răspuns unui bărbat care l-a întrebat: „«O, Mesager al lui Allah! Când va veni Ceasul?» Profetul (s) s-a ridicat pentru a efectua rugăciunea, iar atunci când a terminat, a întrebat: «Unde este cel care a întrebat când va sosi Ceasul?» Omul a răspuns: «Eu sunt acela, o, Mesager al lui Allah.» El (s) a întrebat: «Ce ai pregătit pentru el?» Omul a răspuns: «O, Mesager al lui Allah, nu am pregătit multe rugăciuni sau post pentru el, dar îi iubesc pe Allah și pe Mesagerul lui.» Profetul (s) a spus: «Un om va fi cu cei pe care îi iubește și tu vei fi cu cei cu care îi iubești.»” [At-Tirmidhi]

    Profetul (s) a spus: „Cel care are următoarele trei calităţi va simţi dulceaţa credinţei: Allah şi Trimisul Său (s) îi sunt mai dragi decât oricine şi orice altceva; iubeşte o persoană numai de dragul lui Allah; urăşte să se întoarcă la necredinţă, după ce Allah l-a salvat de aceasta, aşa cum urăşte să fie aruncat în Foc.” [Al-Bukhari și Muslim]

    Atunci când cineva îl iubește cu adevărat pe Profet (s), el îi iubește și pe cei pe care el (s) i-a iubit, așa cum sunt familia și companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!), și îi urăște pe cei pe care el (s) i-a urât. De asemenea, el îi urmează pe cei care l-au urmat pe Profet (s) și le este dușman celor cărora Profetul (s) le-a fost dușman. Astfel, el trebuie să iubească doar de dragul lui Allah Preaînaltul și să urască doar de dragul Lui, așa cum a făcut și Profetul (s).

  • Chemarea la religia sa și încercarea de a o transmite și celor care nu au aflat despre ea în cel mai bun mod cu putință. Allah Preaînaltul spune: „Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! Domnul tău este mai Bineștiutor al acelora care s-au abătut de la calea Sa şi El este mai Bineștiutor al celor care sunt bine călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

    Profetul (s) a spus: „Transmiteți de la mine chiar și numai un verset.” [Al-Bukhari]

  • Apărarea Profetului (s) și a Tradiției sale prin negarea a tot ceea ce îi este atribuit în mod nedrept și explicarea adevărului celor care nu îl cunosc, precum și apărarea Tradiției și a chemării sale prin negarea falselor acuzații pe care le aduc dușmanii islamului.

  • Păstrarea Tradiției Profetului (s), care a spus: „(...) Trebuie să urmați Sunnah mea și a califilor bine-călăuziți. Țineți-vă de ea şi nu îi daţi drumul. Evitați noutățile, pentru că orice chestiune care nu are precedent în islam este bid‘ah (inovație), iar orice bid‘ah (inovație) este o deviere.” [Abu Dawud]