Caracteristicile Profetului (s)

  • Perfecţiunea intelectuală

    Mesagerul lui Allah (s) a avut un intelect excelent. Niciun om nu a avut un intelect atât de complet şi de perfect ca al lui. Qadhi Iyad (Allah să aibă milă de el!) a spus:
    „Acest lucru devine evident atunci când cercetătorul studiază biografia Profetului (s) şi înţelege felul în care acţiona, precum şi exprimarea sa plină de semnificaţie, tradiția, manierele sale, etica şi caracterul moral, cunoştinţele sale cu privire la Tora, Evanghelie şi alte Scripturi Divine, precum și la afirmațiile înțelepților, cunoştinţele sale despre națiunile apuse, capacitatea sa de a da exemple, de a implementa legile și de a corecta manierele. A fost un exemplu pentru poporul său în toate domeniile: ştiinţă, acte de adorare, medicină, legi privind moștenirea, legături de rudenie, precum şi alte aspecte ale vieţii.

    El a știut și a învățat toate acestea fără a citi sau a cerceta Scripturile celor de dinaintea noastră şi fără a discuta cu învățații din acele vremuri. De fapt, Profetul era un om fără știință de carte, care nu știa să scrie și să citească, și nici nu avea cunoștințe cu privire la cele menționate înainte de Profeție. Profetul Mohammed era cel mai înţelept. Allah Preaînaltul l-a informat cu privire la evenimente care avuseseră loc (în trecut) şi cu privire la altele care aveau să se petreacă în viitor. Acesta este semnul că toată Stăpânirea Îi aparține lui Allah şi că El este cu Putere peste toate.”

  • Fapte numai de dragul lui Allah

    Profetul Mohammed (s) făcea întotdeauna fapte prin care căuta mulțumirea lui Allah Preaînaltul. El (s) a fost atacat şi rănit de nenumărate ori atunci când chema oamenii la islam, dar, cu toate acestea, a rămas mereu răbdător, îndurând toate greutățile și sperând la Răsplata lui Allah.

    ‘Abd Allah ibn Mas’ud (d) a spus:„Mi-l amintesc perfect pe Mesagerul lui Allah (s) atunci când semăna cu unul dintre Profeții ai cărui popor i-a cauzat suferință și i-a vărsat sângele, iar el spunea, în timp ce își ștergea sângele de pe chip: «O, Allah! Iartă-l pe poporul meu, pentru că el nu ştie!»” [Al-Bukhari și Muslim]

    Jundub ibn Sufiyan (d) a relatat că Mesagerul lui Allah (s) s-a rănit la un deget și a început să sângereze în timpul unei bătălii. El (s) a spus: „Nu eşti decât un deget care sângerează şi ceea ce ai pățit este de dragul lui Allah.” [Al-Bukhari]

  • Devotamentul

    Profetul Mohammed (s) era devotat în toate chestiunile sale, după cum îi poruncise Allah Preaînaltul. Nobilul Coran spune: „Spune [o, Mohammed]: «Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoțiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! ~ El nu are niciun asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 6:162-163]

  • Bunul simț, etica şi tovărășia

    Profetul Mohammed (s) a fost un exemplu care trebuie urmat de toţi oamenii. Soția lui, ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), i-a răspuns unui om care a întrebat cu privire la manierele Profetului (s): „Caracterul lui era Coranul.” [Ahmad și Muslim]

    ceea ce înseamnă că el (s) a trăit în conformitate cu învățăturile acestuia şi s-a abținut de la ceea ce interzicea, respectând practicile virtuoase descrise în el. Profetul (s) a spus:„Cu adevărat, am fost trimis pentru a perfecționa bunul caracter.” [Al-Bukhari şi Ahmad]

    Allah Preaînaltul l-a descris pe Profet (s) spunând: „Şi, cu adevărat, tu [o, Mohammed] ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 68:4]

    Anas ibn Malik (d) l-a servit pe Profetul lui Allah (s) timp de zece ani, fiindu-i alături zi şi noapte, atât atunci când Trimisul lui Allah (s) călătorea, cât şi atunci când stătea în Medina. Astfel, el cunoștea foarte bine manierele Profetului (s). El (d) a spus: „(...) Trimisul lui Allah (s) avea cel mai bun caracter dintre toţi oamenii (și cele mai bune trăsături).” [Al-Bukhari și Muslim]

    Anas ibn Malik (d) a spus, de asemenea: „Profetul (s) nu abuza pe nimeni, nu vorbea vulgar și nici nu îi blestema pe alții, iar dacă dorea să mustre pe cineva, el (s) obișnuia să spună: «Ce este în neregulă cu el? I s-a prăfuit fruntea (s-a umplut de praf pe frunte)?»” [Al-Bukhari]

  • Bunele maniere

    Sahl ibn Sa’d (d) a relatat: „Profetului (s) i-a fost adusă o băutură şi el (s) a băut din ea. În dreapta lui se afla un băiat, iar în stânga câţiva bărbaţi în vârstă. Simțind obligaţia de a arăta respect faţă de cei mai în vârstă şi nedorind să rănească sentimentele băiatului, Profetul (s) l-a întrebat pe băiat: «Îmi permiţi să îi servesc întâi pe cei din stânga mea?» Băiatul a răspuns: «O, Mesager al lui Allah! Cu siguranță, nu aş acorda prioritate nimănui în nimic din ceea ce vine de la tine.» Așadar, i-a oferit băiatului restul de băutură.” [Al-Bukhari și Muslim]

  • Plăcerea de a reconcilia oamenii

    Sahl ibn Sa’d (d) a relatat că, odată, oamenii din Qubā s-au certat până când au început să arunce cu pietre unii în ceilalți. Atunci când Profetul (s) a fost informat cu privire la aceasta, el (s) a spus: „Să mergem să-i împăcăm!” [Al-Bukhari]

  • Poruncirea binelui şi interzicerea răului

    ‘Abd Allah ibn ‘Abbas (d) a spus: „Atunci când Mesagerul lui Allah (s) a văzut un bărbat purtând un inel de aur (şi se ştie că bărbaţilor le este interzis să poarte aur în islam), i l-a smuls şi l-a aruncat, spunând: «De ce ar lua unul dintre voi un cărbune aprins să-l pună în mâna lui?» După ce Profetul (s) a plecat, cineva i-a spus bărbatului: «Ia-ţi inelul și bucură-te de el!» Bărbatul a spus: «Nu, (jur) pe Allah! Nu-l voi lua niciodată, pentru că Mesagerul lui Allah l-a aruncat.»”
    [Muslim]

  • Dragostea de curățenie

    Un companion pe nume Muhajir ibn Qunfudh (d) a trecut pe lângă Profet (s) în timp ce acesta îşi făcea nevoile. El l-a salutat, iar Profetul (s) nu i-a răspuns până când nu a terminat şi a făcut abluţiunea. Atunci, s-a scuzat spunând: „Nu-mi place să pronunț Numele lui Allah dacă nu mă aflu în stare de puritate.” [Abu Dawud]

  • Controlul vorbelor sale

    ‘Abd Allah ibn Abu Al-Awf (d) a spus: „Mesagerul lui Allah (s) pomenea des Numele lui Allah şi nu se angaja în discuții inutile. Îşi prelungea rugăciunile şi îşi scurta predicile, şi nu ezita să meargă alături de o văduvă sau de o persoană nevoiașă, încercând să îi îndeplinească nevoile.” [An-Nasa’i]

  • Excelarea în îndeplinirea actelor de adorare

    ‘Aishah (d) a relatat: „Trimisul lui Allah (s) obișnuia să stea în rugăciune noaptea până când pielea de pe picioare i se crăpa. L-am întrebat: «De ce faci aceasta, dacă ți-au fost iertate păcatele trecute și cele viitoare?» El (s) mi-a răspuns: «Oare nu ar trebui să fiu un rob recunoscător (față de Allah)?»” [Al-Bukhari și Muslim]

  • Toleranța

    Abu Hurairah (d) a relatat: „Tufail ibn ‘Amr Ad-Dawsi și tovarășii săi au venit la Profet (s) şi i-au spus: «O, Profet al lui Allah, oamenii din tribul Daws nu s-au supus şi au refuzat să te urmeze. Aşadar, invocă-L pe Allah împotriva lor!» Profetul (s) a spus: «O, Allah, călăuzește tribul Daws şi adu-l la islam!»” [Al-Bukhari]

  • Înfățișarea plăcută

    Al-Bara’ ibn ‘Azib (d) a spus: „Profetul (s) avea o statură medie, umerii lui erau laţi, iar părul îi ajungea până la lobii urechilor. Odată, l-am văzut îmbrăcat cu o haină roşie și niciodată n-am văzut ceva mai frumos decât el (s).” [Al-Bukhari]

  • Ascetismul în ceea ce privește chestiunile lumeşti

    Există multe exemple din viaţa Profetului (s) care dovedesc faptul că el (s) nu era preocupat de plăcerile acestei vieți. ‘Abd Allah ibn Mas’ud (d) a spus: „Mesagerul lui Allah dormea pe o rogojină din paie. Apoi, s-a ridicat şi rogojina lăsase urme pe trupul său. Noi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, am putea să obținem un pat mai bun pentru tine.» El (s) a spus: «Ce legătură am eu cu această lume? În această lume, sunt doar precum un călător care caută umbra unui copac, se odihnește şi apoi o lasă ca să îşi continue drumul.»” [At-Tirmidhi]

    ʻAmr bin Al-Harith (fratele soției Profetului lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, Juwairah bint Al-Harith, Allah să fie mulțumit de ea!) a spus: „La moartea sa, Mesagerul lui Allah (s) nu a lăsat niciun dirham sau dinar, sclav sau sclavă, sau nimic altceva în afară de catârul său alb, arma sa şi o bucată de pământ pe care a oferit-o drept caritate.” [Al-Bukhari]

  • Altruismul

    S-a relatat sub autoritatea lui Sahl ibn Sa’d (d) că: „O femeie i-a adus Profetului (s) o burdah (manta) țesută. Femeia a spus: «Am țesut-o cu mâna mea şi am adus-o pentru ca tu să o porți.» Profetul (s) a acceptat-o, pentru că în acel timp avea nevoie de ea. Mai târziu, el (s) a ieşit afară îmbrăcat cu ea pe dedesubt. Un bărbat l-a lăudat şi i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, dă-mi-o mie să o port.» Profetul (s) a fost de acord să i-o ofere. El (s) a stat un timp cu oamenii, după care a mers acasă, a împăturit mantaua şi i-a trimis-o. Oamenii i-au spus acelui bărbat: «Nu ai făcut bine că i-ai cerut-o, pentru că el (s) a purtat-o fiindcă avea nevoie de ea și tu ai cerut-o ştiind că el nu refuză pe nimeni.» Bărbatul a spus: «(Jur) Pe Allah, nu am cerut-o ca să o port, ci ca să fie giulgiul meu.» Mai târziu, într-adevăr, (mantaua) a fost giulgiul său.” [Al-Bukhari]

  • Credinţa puternică şi dependența de Allah

    Abu Bakr (d) a relatat: „I-am spus Profetului (s) în timp ce ne aflam în peșteră: «Dacă vreunul dintre ei se va uita sub picioarele lui, ne va vedea.» Profetul (s) mi-a spus: «O, Abu Bakr! Ce părere ai despre două (persoane) lângă care a treia este Allah?»” [Al-Bukhari]

  • Amabilitatea şi compasiunea

    Abu Qatādah (d) a spus: „Mesagerul lui Allah (s) a ieşit ținând pe umerii săi o fetiţă pe nume Umama, fiica lui Abu Al-‘As (nepoata sa). El (s) se ruga, iar atunci când voia să se prosterneze, o lăsa jos, iar atunci când se ridica, o ridica și pe ea.” [Al-Bukhari]

  • Înlesnirea

    Anas ibn Malik (d) a relatat că Mesagerul lui Allah (s) a spus: „Mă ridic pentru a conduce rugăciunea cu intenția de a o prelungi. Apoi, dacă aud plânsul unui prunc, scurtez rugăciunea, ca nu cumva să o împovărez pe mama lui.” [Al-Bukhari]

  • Frica de Allah și teama de a nu depăși Limitele Lui

    Abu Hurairah (d) a relatat că Mesagerul lui Allah (s) a spus: „Câteodată, când mă întorceam la familia mea, găseam o curmală pe patul meu. O ridicam ca să o mănânc, dar mi-era teamă că ar putea fi din caritate, fapt pentru care o aruncam (pentru că era interzis de către Allah ca Profetul sau familia lui să accepte orice formă de caritate).”
    [Al-Bukhari]

  • Cheltuirea cu generozitate

    Anas ibn Malik (d) a spus: „Oricine îi cerea ceva Mesagerului lui Allah (s) atunci când accepta islamul, Profetul (s) obişnuia să îi dea ceea ce îi cerea. Un bărbat a venit la Profet (s), iar acesta i-a oferit o turmă atât de numeroasă de oi încât umplea spațiul dintre doi munți. Omul a fost atât de fericit, încât s-a întors la poporul său și i-a chemat pe oameni la islam, spunând: «Îmbrățișați islamul, pentru că Mohammed este atât de generos încât dă milostenie fără a se teme de sărăcie!»” [Muslim]

  • Cooperarea

    Atunci când a fost întrebată cum se comporta Profetul (s) cu familia sa, ‘Aishah (d) a răspuns: „El (s) obişnuia să îşi facă de lucru ajutându-i pe membrii familiei sale şi, atunci când auzea adhan-ul (chemarea la rugăciune), mergea să se roage.” [Al-Bukhari]

    Al-Bara’ ibn ‘Azib (d) a spus: „L-am văzut pe Profet (s) în Ziua (bătăliei de la) Al-ʻAhzāb cărând pământ (pe care îl săpase din șanț) până când s-a umplut de pământ pe piept. El (s) spunea: «Fără Tine, o, Allah, nu am fi fost călăuziți, nu am fi oferit caritate și nici nu ne-am fi rugat. Așadar, Te rog să ne binecuvântezi cu liniște și să ne faci picioarele statornice atunci când ne vom întâlni cu dușmanii noștri. Cu adevărat, (acest) neam s-a revoltat împotriva noastră, însă noi nu vom da înapoi dacă ei încearcă să ne facă rău.»” [Al-Bukhari]

  • Sinceritatea

    ‘Aishah (d) a spus: „Profetul (s) nu ura nimic mai mult decât minciuna. Dacă o persoană mințea în prezența Profetului (s), el (s) nu era mulțumit de acea persoană până când nu se căia.” [At-Tirmidhi]

    Chiar şi duşmanii Profetului (s) recunoșteau sinceritatea lui. Abu Jahal, cel mai înverșunat dușman al islamului, spunea:
    „O, Mohammed! Nu spun că eşti mincinos! Doar refuz ceea ce ai adus și la care chemi oamenii.”
    După aceea, Allah Preaînaltul a revelat următoarele versete: „Ştim că te mâhnește ceea ce spun ei, însă ei nu te socotesc pe tine mincinos, ci nelegiuiții tăgăduiesc versetele lui Allah.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:33]

  • Respectul față de limitele impuse de către Allah Preaînaltul

    ‘Aishah (d) a spus: „Ori de câte ori Mesagerul lui Allah (s) avea de ales între două opțiuni, o alegea pe cea mai ușoară dintre ele, atât timp cât aceasta nu implica un păcat; dar dacă implica un păcat, stătea departe de ea. (Jur) pe Allah, niciodată nu s-a răzbunat pentru nimic, cu excepţia acelor lucruri făcute inviolabile de către Allah care erau încălcate; în acest caz, el (s) se răzbuna în Numele lui Allah.” [Al-Bukhari]

  • Expresia plăcută a chipului

    ‘Abd Allah ibn Al-Harith (d) a spus: „N-am văzut pe nimeni care să zâmbească mai mult decât Mesagerul lui Allah (s).” [At-Tirmidhi]

  • Sinceritatea şi loialitatea

    Profetul (s) era binecunoscut pentru sinceritatea şi loialitatea lui. Păgânii din Mecca – care îi erau dușmani în mod deschis – își lăsau obiectele de valoare în grija lui. Sinceritatea și loialitatea i-au fost puse la încercare atunci când păgânii din Mecca l-au abuzat şi i-au torturat pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), scoțându-i din casele lor. Cu toate acestea, i-a cerut vărului său, Abu Talib (d), să-și amâne emigrarea pentru trei zile, pentru a le returna oamenilor averile lor.
    (Sirah Ibn Hisham, vol. 1, p. 493, ediția în limba arabă)

    O altă dovadă a sincerității și loialității Profetului (s) este Armistițiul de la Hudaybiyyah, în care Suhail ibn ‘Amr i-a pus Profetului (s) o condiţie grea, spunând că orice persoană care părăsea tribul Quraiș pentru a se alătura musulmanilor trebuia trimisă înapoi, însă orice persoană care venea de la musulmani la tribul Quraiș nu avea să fie trimisă înapoi. Înainte ca tratatul să fie încheiat, un bărbat pe nume Abu Jandal ibn ‘Amr a reușit să scape de la idolatri, grăbindu-se să i se alăture lui Mohammed (s). Idolatrii i-au cerut Profetului (s) să își țină cuvântul și să îl trimită înapoi pe Abu Jandal ibn ‘Amr. Profetul (s) i-a spus acestuia (lui Abu Jandal ibn ‘Amr): „O, Abu Jandal, ai răbdare şi resemnează-te în faţa Voinţei lui Allah. El vă va ajuta pe tine şi pe cei care sunt oprimați şi vă va da o ieșire. Am încheiat cu ei un tratat şi noi nu trădăm și nu ne comportăm în mod perfid.” [Al-Baiyhaqi]

  • Vitejia şi curajul

    ‘Ali (d) a spus: „Ar fi trebuit să îl vedeți în ziua (bătăliei) de la Badr! Ne-am adăpostit în spatele Profetului lui Allah (s), care se afla cel mai aproape dintre noi de dușman. În acea zi, Mesagerul lui Allah (s) a fost cel mai puternic dintre noi.” [Ahmad]

    Cât despre curajul şi vitejia Profetului (s) în viața de zi cu zi, Anas ibn Malik (d) a spus: „Mesagerul lui Allah (s) era cel mai bun dintre oameni (atât în ceea ce privește înfățișarea, cât și în ceea ce privește caracterul), cel mai generos şi cel mai curajos. Într-o seară, oamenii din Medina s-au speriat (de un sunet). De aceea, ei s-au îndreptat spre locul de unde venea acel sunet, însă Profetul (s) pornise către acel loc înaintea lor. El (s) i-a întâlnit când se întorcea din locul de unde venea sunetul și le-a spus: «Nu vă temeți! Nu vă temeți!» (La acel moment) el (s) călărea un cal neînșeuat care îi aparținea lui Abu Talha, iar sabia îi atârna de gât. Profetul (s) a spus: «L-am găsit (calul) foarte repede.» sau «Acest cal este foarte rapid.»” [Al-Bukhari]

    Atunci când oamenii l-au întâlnit, Profetul (s) călărea un cal neînșeuat și purta cu el sabia lui, în caz că ar fi avut nevoie să o folosească. El (s) nu a așteptat ca alții să cerceteze care era problema, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de împrejurări.

    În timpul bătăliei de la Uhud, Profetul (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) s-a consultat cu companionii lui (Allah să fie mulțumit de ei!), iar ei l-au sfătuit să lupte. Deși Profetul (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) nu avea aceeași părere cu ei, le-a urmat sfatul. Mai târziu, companionii (Allah să fie mulțumit de ei!) au regretat această decizie, dorind să o urmeze pe cea a Profetului (s). Atunci, ansarii au mers la el (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) și i-au spus: „Vom urma decizia ta.” Profetul (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a răspuns: „Nu se cuvine ca un Profet să renunțe la scut după ce l-a purtat până ce nu luptă.” [Ahmad]

  • Generozitatea și bunătatea

    Ibn ‘Abbas (d) a relatat: „Mesagerul lui Allah (s) era cel mai generos dintre toți oamenii, și era și mai generos în timpul lunii Ramadan, atunci când se întâlnea cu îngerul Gabriel (Jibrīl, Pacea fie asupra sa!). El (s) se întâlnea cu îngerul Gabriel (Jibrīl, Pacea fie asupra sa!) în fiecare noapte din luna Ramadan pentru a-i recita Coranul. Atunci când se întâlnea cu Gabriel (Jibrīl, Pacea fie asupra sa!), Mesagerul lui Allah (s) era mai generos decât vântul puternic necontrolabil (în rapiditatea și dorința de a face acte caritabile).” [Al-Bukhari și Muslim]

    Abu Dharr (d) a relatat: „Într-o seară, în timp ce mergeam cu Profetul (s) prin zona Hara din Medina, am ajuns în fața muntelui Uhud. Profetul (s) a spus: «O, Abu Dharr, aș vrea să am aur cât muntele Uhud și să nu treacă mai mult de o zi sau trei zile fără ca eu să mai am din el un singur dinar din care să îmi plătesc datoriile. L-aș împărți tot între robii lui Allah astfel, astfel și astfel (arătând cu mâna în dreapta, în stânga și în spatele său).” [Al-Bukhari]

    Jabir ibn ‘Abd Allah (d) a spus: „Niciodată nu i-a fost cerut ceva Profetului (s) fără ca el să accepte.” [Al-Bukhari și Muslim]

  • Modestia

    Abu Sa’id Al-Khudri (d) a spus: „Mesagerul lui Allah (s) era mai timid chiar și decât o fecioară aflată în spatele vălului ei. Atunci când vedea ceva care nu îi plăcea, puteam observa aceasta pe chipul lui.” [Al-Bukhari]

  • Smerenia

    Mesagerul lui Allah (s) era cel mai umil om. Era atât de umil, încât atunci când un străin intra în moschee şi se apropia de locul în care stătea Profetul (s) cu companionii lui (Allah să fie mulţumit de ei!), nu îl putea recunoaște între aceștia. Anas ibn Malik (d) a spus: „Odată, în timp ce stăteam cu Mesagerul lui Allah (s) în moschee, a intrat un bărbat pe cămila sa. După ce a legat-o, a întrebat: «Cine dintre voi este Mohammed?» Mesagerul lui Allah (s) stătea alături de noi (companionii), rezemat pe brațul său. Am răspuns: «Acest bărbat alb care este rezemat pe brațul său.» (...)” [Al-Bukhari]

    De asemenea, Profetul (s) nu ezita să îi ajute pe cei săraci, nevoiaşi sau pe văduve în tot ceea ce aveau nevoie. Anas ibn Malik (d) a spus: „O femeie care avea tulburări psihice a venit la Profet (s) și i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, vreau ceva de la tine.» El (s) i-a spus: «Mamă a lui cutare, vezi pe care parte a drumului (vrei să stăm şi să vorbim), astfel încât să te pot ajuta.» El (s) a stat cu ea pe marginea drumului până când ea a primit ceea ce avea nevoie.” [Al-Bukhari]

  • Mila şi compasiunea

    Abu Mas’ud Al-Ansari (d) a spus: „Un bărbat a venit la Profet (s) şi i-a spus: «O, Mesager al lui Allah! Pe Allah! Nu reușesc să iau parte la rugăciunea Fajr în congregație, deoarece cutare (Mu’adh ibn Jabal) o prelungește foarte mult.» Nu l-am văzut niciodată pe Mesagerul lui Allah (s) să dea un sfat atât de furios ca în acea zi. El (s) a spus: «O, voi, oameni! Unii dintre voi îi fac pe alții să urască (faptele bune, adică rugăciunea). Așadar, oricare dintre voi conduce oamenii în rugăciune, trebuie să o scurteze, deoarece există printre ei oameni în vârstă, neputincioși şi persoane ocupate.»” [Al-Bukhari]

    Un alt exemplu al milei Profetului (s) este relatarea în care Osama ibn Zaid (d) a spus: „Eram cu Profetul (s) când una dintre fiicele sale a trimis pe cineva după el, cerându-i să vină să-i vadă copilul, care era pe moarte. Profetul (s) i-a spus (celui pe care l-a trimis fiica sa): «Mergi și spune-i că orice ia Allah, Îi aparține, și că orice dă, Îi aparține și că totul are un termen fixat la El. Astfel, cere-i să fie răbdătoare și să spere la Răsplata lui Allah.» Cu toate acestea, ea a trimis din nou după Profet (s), iar el (s) a mers la ea împreună cu Sa’d ibn ‘Ubada şi Mu’adh ibn Zabal. Atunci când copilul i-a fost adus Profetului (s), acesta respira ca și cum s-ar fi aflat într-un burduf cu apă (își dădea sufletul). La vederea acestora, ochii Mesagerului lui Allah (s) s-au umplut de lacrimi. Sa’d l-a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ce sunt acestea (lacrimile)?» El (s) i-a răspuns: «Aceasta este Mila pe care Allah a pus-o în inimile robilor Săi. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu aceia dintre robii Săi care sunt milostivi faţă de alţii.»” [Al-Bukhari]

  • Răbdarea şi toleranța

    Anas ibn Malik (d) a spus: „Mă plimbam cu Mesagerul lui Allah (s) care purta o pelerină Najrani cu un guler foarte gros, când un beduin s-a întâmplat să-i iasă în cale. Acesta l-a apucat de gulerul pelerinei și l-a tras violent. Am observat că violența smuciturii i-a învinețit gâtul Mesagerului lui Allah (s). Beduinul a spus: «O, Mohammed! Dă-mi din averea lui Allah pe care tu o deții!» Mesagerul lui Allah (s) s-a întors spre el, a zâmbit și a poruncit să i se acorde ceva.” [Al-Bukhari și Muslim]

    Încă un exemplu al răbdării sale este povestea cu Zaid ibn Saʻnah, care era un rabin evreu. Odată, acesta a venit la Profet (s), care se afla la o înmormântare împreună cu companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!), pentru a-și cere datoria, cu două sau trei zile înainte de a se împlini termenul de returnare. El a relatat că l-a apucat de haine pe Profet (s) cu o față încruntată și i-a spus într-un mod foarte aspru:
    „«O, Mohammed, tu nu vrei să îmi plătești datoria? Nu știam că familia lui ‘Abd al-Muttalib întârzie să își plătească datoriile.»

    M-am uitat la ʻOmar ibn al-Khattāb, iar ochii săi erau plini de mânie. El mi-a spus: «O, dușman al lui Allah! Îi vorbești Trimisului lui Allah (s) și te comporți cu el în acest fel? Jur pe Cel Care l-a trimis cu Adevărul, că, dacă nu m-aș teme că nu aș mai intra în Grădinile Paradisului, ți-aș tăia capul cu sabia mea.»

    Trimisul lui Allah (s) s-a uitat la ʻOmar foarte calm și i-a spus: «O, ʻOmar, ar fi trebuit mai degrabă să ne dai un sfat sincer decât să faci ceea ce ai făcut. O, ʻOmar, ia-l și dă-i dreptul lui și dă-i în plus douăzeci de sa’a pentru că l-ai speriat.» ʻOmar a venit cu mine şi mi-a dat dreptul meu şi, în plus, douăzeci de sa’a de curmale. L-am întrebat: «Ce este aceasta?», iar el mi-a răspuns: «Mesagerul lui Allah (s) mi-a poruncit să-ţi dau aceasta, pentru că te-am speriat.» L-am întrebat apoi: «O, ʻOmar, știi cine sunt?» ʻOmar a spus: «Nu, cine ești?» I-am răspuns: «Sunt Zaid ibn Saʻnah.» ‘Omar a întrebat: «Rabinul?» I-am răspuns: «Da, rabinul.» ʻOmar m-a întrebat atunci: «Ce te-a făcut să spui ceea ce i-ai spus Profetului (s) şi să faci ceea ce ai făcut?»

    Am răspuns: «O, ʻOmar, am văzut toate semnele Profeției pe chipul Mesagerului lui Allah (s),în afară de două: (primul) răbdarea şi perseverența, care preced furia lui, şi (al doilea) cu cât eşti mai dur faţă de el, cu atât mai politicos şi răbdător devine. Şi acum că l-am încercat în acestea, o, ʻOmar, fii martor că mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, că religia mea este islamul şi că Mohammed (s) este Profetul meu! De asemenea, fii martor că jumătate din averea mea, şi sunt dintre cei mai bogaţi oameni ai Medinei, o dau musulmanilor de dragul lui Allah.» ʻOmar mi-a spus: «Nu poţi împărți averea ta tuturor musulmanilor, aşa că spune: „O voi împărți câtorva dintre musulmani.”» Am spus: «Atunci voi împărți bogăția câtorva dintre musulmani.» Apoi, ne-am întors la Profetul lui Allah (s) și i-am spus: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, şi că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său.»” [Ibn Hibban]

    Un exemplu important al iertării şi al perseveranței sale este momentul în care a iertat poporul din Mecca, după cucerirea acesteia. Atunci când Mesagerul lui Allah (s) i-a adunat pe oamenii care îi oprimaseră, îi răniseră şi îi chinuiseră pe el şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), alungându-i din Mecca, el (s) le-a spus: „«Ce credeți că ar trebui să fac cu voi?» Aceștia au răspuns: «Ce este mai bine. Ești un frate generos și fiul unui frate generos.» Mesagerul lui Allah (s) a spus: «Nu veți fi trași la răspundere astăzi. Mergeți, sunteți liberi.»” [Al-Baiyhaqi]

  • Răbdarea

    Mesagerul lui Allah (s) a fost un exemplu de răbdare. El (s) era răbdător cu poporul său atunci când îl chema la islam, chiar dacă acesta adora idoli şi comitea păcate. Profetul (s) a fost răbdător şi tolerant și a căutat Răsplata lui Allah chiar și atunci când idolatrii din Mecca îi oprimau și îi răneau pe el şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!). El (s) a fost, de asemenea. răbdător şi tolerant faţă de abuzurile ipocriților din Medina.

    Răbdarea lui a fost pusă la grea încercare atunci când i-a pierdut pe cei dragi. Soţia lui, Khadijah (d), şi toţi copiii lui, în afară de fiica sa, Fatimah (d), au murit în timpul vieții sale, la fel ca unchii săi, Hamzah şi Abu Talib. În toate aceste clipe grele, Profetul (s) a dat dovadă de răbdare, căutând Răsplata lui Allah. Anas ibn Malik (d) a relatat: „Ne-am dus cu Mesagerul lui Allah (s) la fierarul Abu Saif, iar el era soțul doicii lui Ibrāhīm (fiul Profetului - Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (s) l-a luat în braţe pe Ibrāhīm, l-a sărutat și l-a mirosit și mai târziu am intrat în casa lui Abu Saif și, la acel moment, Ibrāhīm îşi dădea ultima suflare, iar ochii Mesagerului lui Allah (s) au început să lăcrimeze. ‘Abd Ar-Rahman ibn ‘Awf a spus: «O, Trimis al lui Allah, chiar și tu plângi?!» El (s) a răspuns: «O, Ibn ‘Awf, aceasta este mila.» Apoi, el (s) a plâns mult și a spus: «Ochii varsă lacrimi şi inima este tristă și nu vom spune decât ceea ce Îi este pe plac Domnului nostru. O, Ibrāhīm! Într-adevăr, suntem întristați din cauza separării de tine.»” [Al-Bukhari]

  • Dreptatea şi nepărtinirea

    Mesagerul lui Allah (s) a fost drept şi nepărtinitor în toate aspectele vieţii sale, inclusiv în aplicarea Legilor lui Allah. ‘Aishah (d) a spus: „Oamenii din tribul Quraiș își făceau griji pentru o femeie din tribul Makhzum, care furase. Ei au întrebat: «Cine va mijloci pentru ea în fața Mesagerului lui Allah (s)?» Câțiva dintre ei au spus: «Nimeni nu va îndrăzni să facă aceasta în afară de Osama ibn Zaid, care îi este drag Mesagerului lui Allah (s).» Atunci când Osama i-a vorbit despre aceasta Mesagerului lui Allah (s), el (s) l-a întrebat: «O, Osama, încerci să mijlocești pentru cineva într-un caz legat de pedepsele pe care Allah le-a stabilit?» Apoi, s-a ridicat şi a spus: «Națiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că, atunci când cineva de viță nobilă dintre ei fura, îl iertau, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci îi aplicau pedeapsa prescrisă. (Jur) Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, i-aş tăia mâna!»” [Al-Bukhari şi Muslim]

    Mesagerul lui Allah (s) era drept şi nepărtinitor şi le permitea altora să se răzbune, dacă erau prejudiciați. „Usaid ibn Hudhair, un bărbat dintre ansari, a relatat că, atunci când le spunea glume unor oameni şi vorbea cu ei, făcându-i să râdă, Profetul (s) l-a lovit uşor pe o parte cu o creangă pe care o ținea în mână. Bărbatul a spus: «O, Profet al lui Allah! Permite-mi să mă răzbun.» Profetul (s) i-a spus: «Fă-o!» Bărbatul a spus: «O, Mesager al lui Allah, tu porţi o cămașă, iar eu nu (purtam când m-ai lovit)!» Mesagerul lui Allah (s) şi-a ridicat cămașa, iar bărbatul l-a îmbrățișat şi l-a sărutat pe o parte, spunându-i: «Aceasta este ceea ce am vrut să fac, o, Mesager al lui Allah»” [Abu Dawud]

  • Teama și conștiința de Allah

    Mesagerul lui Allah (s) era cel mai temător și conștient de Allah Preaînaltul. ‘Abd Allah ibn Mas’ud (d) a spus: „Mesagerul lui Allah (s) mi-a spus: «Recită-mi (din Coran)!» ‘Abd Allah ibn Mas’ud i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, să îţi recit eu, pe când tu eşti cel căruia i-a fost revelat acesta?» Profetul (s) a spus: «Da.» ‘Abd Allah a spus: «Așa că am recitat Surat An-Nisa’, iar când am ajuns la versetul: „Şi cum le va fi [celor nedrepți] când vom aduce din fiecare comunitate un martor şi te vom aduce pe tine, [o, Mohammed], martor împotriva acestora?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:41]
    el (s) mi-a spus: «Este suficient pentru moment!» M-am uitat la el (s) şi, ce să vezi?! Ochii lui erau plini de lacrimi.” [Al-Bukhari]

    ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că, dacă Profetul (s) vedea un nor pe cer, umbla de colo-colo agitat, ieșea afară și se întorcea, iar culoarea feței i se schimba. Dacă ploua, era relaxat. Astfel, ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) cunoștea această stare a sa. Profetul (s) a spus: „Nu știu (îmi este teamă) că se poate întâmpla ceea ce li s-a întâmplat oamenilor la care se face referire în Coran în versetul următor: «Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: „Acesta este un nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă [adică pedeapsa]: un vânt în care se află osândă dureroasă.”» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 46:24]” [Al-Bukhari]

  • Mulţumirea inimii

    Anas ibn Malik (d) a spus: „Am venit la Profet (s) şi l-am găsit așezat pe o rogojină din paie pe care așternută o bucată de pânză. Avea o pernă sub capul lui din piele umplută cu surcele. Era o bucată de pânză între pielea sa și locul unde stătea. ‘Omar l-a vizitat și a plâns. Mesagerul lui Allah (s) l-a întrebat: «De ce plângi, o, Ibn Khattāb (‘Omar)?» El i-a răspuns: «O, Profet al lui Allah, cum să nu plâng? Acest covoraș a lăsat urme pe trupul tău și aceasta este tot ce deții, în timp ce Chosroe şi Cezar trăiesc în belșug!» Profetul (s) a spus: «O, Ibn Khattāb (‘Omar), nu te bucură să afli că aceste lucruri sunt pentru noi în Viața de Apoi și pentru ei în această viață?» El a răspuns: «Da, Mesager al lui Allah.» Profetul (s) a spus: «Aceasta este realitatea.»” [Al-Bukhari]

  • Iubea binele pentru toţi oamenii, inclusiv pentru duşmanii lui

    ‘Aishah (d) a spus: „L-am întrebat pe Mesagerul lui Allah (s): «Ai trăit vreo zi mai grea decât ziua bătăliei de la Uhud?» El (s) a răspuns: «Într-adevăr, le-am trăit (pericolele) din cauza poporului tău (adică necredincioşii din tribul Quraiş). Cel mai greu tratament l-am primit de la ei în ziua de ‘Aqabah, când am mers la Ibn ‘Abd Yalil ibn ‘Abd Kulal (care era unul dintre conducătorii celor din Tā‘if) pentru a-l invita la islam, însă el nu mi-a dat niciun răspuns (la chemarea mea). De aceea, am plecat, fiind extrem de nefericit. Nu mi-am revenit până când nu am ajuns la Qarn Ath-Tha‘alib. Acolo, am ridicat capul şi am văzut un nor care-mi făcea umbră. Pe acesta, se afla îngerul Jibrīl (Pacea fie asupra sa!), care m-a strigat spunându-mi: „Allah Preaînaltul a auzit ceea ce ți-a spus neamul tău și răspunsul pe care ţi l-a dat. El l-a trimis la tine pe îngerul responsabil de munți pentru ca tu să îi poruncești ceea ce dorești (să facă) cu el.” Apoi, îngerul munților m-a chemat, m-a salutat și mi-a spus: „O, Mohammed, Allah a auzit ceea ce ți-a spus neamul tău. Sunt îngerul responsabil de munți, iar Domnul meu m-a trimis la tine, astfel încât poți să-mi poruncești ceea ce dorești (voi îndeplini poruncile tale). Dacă doreşti, pot să apropii cei doi munți care stau față în față la marginile Meccăi și să-l strivesc între aceștia.”» Însă Mesagerul lui Allah (s) i-a spus: «Mai degrabă, sper că Allah le va da copii care Îl vor sluji pe Allah, Unicul, şi nu Îi vor atribui parteneri.»” [Al-Bukhari și Muslim]

    Ibn ‘Omar (d) a relatat: „Atunci când ‘Abd Allah ibn Ubayy a murit, fiul său a venit la Profet (s) și i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, dă-mi cămașa ta pentru ca eu să îl înfășor în ea (să o folosesc drept giulgiu), roagă-te pentru el și cere iertare pentru el!» Mesagerul lui Allah (s) a spus: «Informează-mă când este gata (adică, după ce a fost spălat și înfășurat)!» Atunci când Profetul (s) a vrut să efectueze rugăciunea funerară pentru el, ‘Omar l-a tras deoparte și i-a spus: «Nu a interzis Allah să te rogi pentru ipocriți?» El (s) a răspuns: «Mi s-a dat de ales între două opțiuni: „Roagă-te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertare pentru ei [...]” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:80]»
    Așa că s-a rugat pentru el. Apoi, Allah a revelat: «Şi nu te ruga nicicând pentru vreunul dintre ei care moare şi nu sta lângă mormântul lui! [...]» ” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:84] [At-Tirmidhi și Ibn Majah]